15 ianuarie 1850 vine Mihai Eminescu, in viata pamanteasca. Si dupa 161 de ani tot a mai facut o minune: a determinat oficiala adoptare a Zilei Culturii romanesti. Daca ne gandim la ce poate face cineva pentru un popor, cred, ca, pastrarea limbii intr-o forma (mereu) noua si-nteleapta intr-o opera ce poate strabate secole (cu framantari mari), ca depozitar al genialitatii nationale i-ar conferi poetului nepereche rangul necesar de reprezentare ! Anul acesta Barladul a dobandit "Centrul Mihai Eminescu", adica un alt loc de pioasa recunostinta. Asa ca si "adormind de armonia/ Codrului batut de ganduri ..." il putem urma pe luceafar in aventura comunicarii.
Mai avem, insa, mult prea multe de facut pentru pastrarea limbii supusa unui atentat continuu si distrugator, mult mai grav decat pana la el (prin mijloacele mass-media).
24 ianuarie 1859 Ziua oficiala a "micii" Uniri cu nominalizarea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. Inca din 1840, Mihail Kogalniceanu (sfetnic al lui Cuza) scria ca politica provoaca ne-unire, iar in 2011, s-a vazut si la Iasi si la Focsani cat de contestat este presedintele tarii, Traian Basescu, maine - poimaine acuzat de tradare nationala. Am scris in cartea TVV - 15, ca personalitatile fac istoria, si ramane sa vedem daca fostul deputat de Vaslui e acela care poate, ar sti, sau numai vrea.
Importanta actului Unirii este dincolo de intelegerea noastra (astazi), mai ales cand se recompune Europa fara frontiere interne. Ca sa fim astazi cu un cuvant (slab) de spus, acolo sus TREBUIA si 24 ianuarie 1859 si 1 decembrie 1918.
Mai marii Statelor Unite Europene trebuie sa ne aduca si mai mult la ascultare si nefiinta (ca si pe indienii amerindieni) si nu pot decat jubila la neintelegeri si huiduieli, ca mai ieri !
Pe de alta parte nici asa de saraci si prapaditi, ca anul acesta, ca anul trecut si ca de cand ne stim, niciodata n-am fost. ~n 2011 Ziua Unirii a fost a ne-unirii !!! E vinovat doar Basescu ?
30 ianuarie, 1852, la Haimanale tipa alt bot cu ochi si cu geniu: I.L. Caragiale.
Daca POETUL avea studii serioase (in Austria si Germania), avea zestrea poeziei in sange, din izvorul curat ca lamura al creatiei noastre populare, greco - romanul de langa Ploiesti a gasit cuvantul care exprima si adevarul zilelor noastre si mai ales "a lasat" o lume asa de vie, incat noi nu mai putem iesi din ea. Daca Eminescu exprima sufletul cu aspiratiile sale, Caragiale e TRUPUL cu poftele, batalia pentru viata a fiecaruia si a tuturora la un loc. Avem straiul de purpura si aur al poetului dar si tarana cea grea, inclusiv, noroiul greu al strazii in proza si dramaturgia recunoscutului si mereu actualului Cronicar ... social !
Cine stie daca-l vom sarbatori vreodata cum se cuvine pe I.L. Caragiale, cel cu putine clase dar cu opera reprezentativa, caracterizanta pentru 3 secole, mereu redescoperit in ce ne propunem si facem.
Gandurile ne-ar putea duce si la alte personalitati (ce placuta e desfatarea sufletului !) dar zboara repede la preturile din magazine, la munca prost platita si la ajutoarele ... sociale (adica, mai pentru toata populatia, deci, si prin APIA) si la fisc ! Ca de fisc si de moarte nu ne scapa nimeni !
Oameni fiind, ne preocupam mai ales de acestea din urma. Dar, daca tot am ajuns fiecare o cifra intr-un calculator, de ce sa nu meditam, totusi, si la ce-ar insemna 15 - 24 - 30 ... ?
[ 1 comment ] ( 56 views )
Calendar
